Culoarea care n-a cerut niciodată aplauze, dar le merită pe toate.
Dacă culorile ar merge la terapie, maroul ar zice: Nu mă deranjează că nu sunt vedetă. Eu doar țin lumea pe picioare.
Și n-ar exagera.
La început a fost pământul. Literalmente. Maroul e culoarea de bază, pe care s-a construit totul și spiritual, și estetic.
Ne-a hrănit (la propriu), ne-a îmbrăcat (în blănuri, nu în fast fashion) și ne-a acoperit casele înainte să ne fi născut ideea de decor minimalist.
🧱 Până la anii ’60, maroul era genul acela de prieten loial care nu iese în evidență, dar îți cară bagajele. Apoi au venit psihedelia și disco-ball-urile, iar maroul a fost lăsat la garderobă. Temporar.
🌿 Anii ’70–’80: Boom. Omenirea descoperă din nou natura și își amintește că leopardul nu e doar animal, ci și print. Pielea devine din nou statement, și nu doar în cabanele din Alpi. Maroul intră în categoria de gust rafinat.
💎 Anii ’90: Michael Kors zice cine-a zis că nu poți purta maro după ora 5 n-a văzut paietele mele. Prada, Levian, Ellie Tahari – toți se joacă elegant cu nuanțele de cacao, scorțișoară și… card de credit aurit. Starbucks intră în scenă cu estetica latte brown și brusc cafeaua devine un accesoriu.
🦒 Anii 2000: Vine valul safari. Toată lumea vrea să fie naturală, dar cu geantă de 900€. Max Mara dă maroului o diplomă în eleganță și-l angajează full-time în toate colecțiile. Camelul? Nu animalul, ci nuanța devine culoarea șic fără efort.
✨ 2024/2025: Pantone bate gongul. Mocha Mousse e culoarea sezonului. Maroul se întoarce în forță, fără să fi plecat cu adevărat. E în ambalaje sustenabile, în rujuri glossy, în podele din revistele scandinave și în designul de ambianță zen, dar nu plictisitor.