Când imaginea veche nu te mai încape, un brand personal poate deveni o reașezare de identitate
Am pornit de la conferința „Pleacă! Dar nu prea departe!”, un eveniment din Alba Iulia prin care noi, dar și mulți alții susținem dotarea unei biblioteci cu cărți. Fiecare contribuie în felul lui: unii organizează, unii vorbesc, unii duc vestea mai departe, unii susțin financiar sau logistic.
Pentru toți cei care cred că bibliotecile au murit, noi sperăm să punem o cărămidă la renașterea lor.
Pentru că da, biblioteca aceea clasică, cu rafturi prăfuite, cărți vechi și un bibliotecar ursuz, pare să aparțină deja trecutului. Dar uită-te la biblioteca ta de acasă. Sau la cafenelele în care mai dai, din când în când, peste o carte bună. Cărțile încă sunt o parte esențială din viețile multora dintre noi.
Doar au nevoie să fie regândite, aduse mai aproape de oameni și transformate în locuri în care îți vine să rămâi.
Poate că, într-un fel, la fel se întâmplă și cu un brand personal. Nu tot ce a fost înainte dispare. Nu tot ce ai construit trebuie înlocuit. Dar vine un moment în care imaginea veche nu mai încape omul care ai devenit, iar rebrandingul personal devine mai puțin despre schimbare de dragul schimbării și mai mult despre o reașezare de identitate.
Așa a început și conversația cu Otilia Velmar: de la adolescenți, părinți și relații, dar a ajuns, firesc, într-un loc mai adânc. Despre părți interioare, atașament, branding personal și felul în care un specialist poate deveni mai clar pentru ceilalți fără să se îndepărteze de sine.
Cine este Otilia Velmar?
Psihologia a fost prima ei dragoste încă din liceu, dar drumul profesional a dus-o mai întâi în finanțe și audit. A stat aproape 10 ani în zona financiară, apoi viața a adus-o treptat înapoi spre psihologie. Prin copii, prin parenting, prin întrebările pe care și le punea ca mamă, prin teama aceea foarte umană că poate nu înțelege ce se întâmplă, că poate greșește, că poate „strică” ceva.
Apoi a început să studieze mai mult. Psihologie. Psihoterapie. Traumă. Constelații ale intenției. Relații. Atașament. Parenting, mai ales pentru părinți de adolescenți.
Astăzi, Otilia este într-un proces de rebranding personal. Lumea o știe mai ales pentru parenting și traumă, iar ea simte că se duce tot mai clar spre relații și atașament.
Relații ca spații în care apar părțile noastre: în iubire, în parenting, în prietenie, în muncă, în felul în care ne apropiem, ne apărăm, fugim, cerem, tăcem sau ne blocăm.
La un moment dat, am întrebat-o care este firul roșu dintre toate lucrurile pe care le face: parenting, traumă, corp, constelații, relații, atașament.
Răspunsul ei a fost unul dintre cele mai puternice din conversația noastră:
Lucrez cu părțile sufletului.
Acolo s-au așezat toate.
Otilia lucrează cu părțile din noi. Cu părțile care apar în relațiile cele mai importante ale vieții.
Iar această idee, pe cât de profundă este în psihologie, pe atât de valoroasă devine și în branding.
Ce sunt părțile interioare și de ce contează în relații
Otilia mi-a spus ceva ce cred că mulți dintre noi simțim, dar formulăm mai rar clar: suntem mai complecși decât imaginea coerentă pe care încercăm să o păstrăm despre noi.
Poți vedea asta în lucrurile mici, de zi cu zi. În câteva secunde, un om poate simți două lucruri complet diferite. Dimineața poate pleca în zi cu o intenție frumoasă, iar după câteva ore apare o parte din el care face exact invers.
Și, sincer, cine nu s-a întâlnit cu asta?
Partea care vrea curaj și partea care preferă amânarea. Partea care își dorește să fie văzută și partea care se teme de judecată. Partea care vrea libertate și partea care are nevoie de control. Partea care spune „hai să facem asta” și partea care întreabă, în șoaptă, „dar dacă nu iese bine?”.
Otilia a ajuns să lucreze cu părțile prin formările ei și prin felul în care a observat oamenii în relații. A văzut că lumea noastră interioară este mult mai bogată decât pare din exterior. Avem părți de vârste diferite, părți care apără, părți care cer iubire, părți care se rușinează, părți care atacă, părți care se ascund, părți care țin minte lucruri pe care mintea noastră matură încearcă să le explice frumos.
Iar aici apare una dintre cele mai frumoase definiții ale iubirii de sine:
să te apropii de părțile tale.
De cele luminoase, ușor de pus în cuvinte bune. Dar și de cele care incomodează. De partea care se compară. De partea care vrea control. De partea care se teme că nu este suficientă. De partea care se enervează, se retrage sau spune „pleacă”, deși, în adâncul ei, are nevoie ca cineva să rămână aproape.
De aici se leagă foarte bine și tema conferinței.
Adolescența este una dintre etapele în care părțile se văd puternic. Libertatea, rușinea, furia, nevoia de apartenență, dorința de separare, frica de respingere, curajul de a risca. Toate pot apărea aproape în același timp.
Adolescentul poate spune „lasă-mă”, dar are nevoie să știe că ești acolo. Poate împinge părintele departe, dar se uită, discret, dacă acesta mai rămâne. Poate cere independență, dar caută în continuare relație.
De aici vine și titlul conferinței Otiliei: „Pleacă! Dar nu prea departe!”
Este o frază despre adolescenți, dar și despre relații în general.
O regăsești în cuplu. În prietenii. În echipe. În business. În felul în care te raportezi la clienți, la colegi, la propria vizibilitate.
Pentru că, într-un fel sau altul, toți avem părți care vor să plece și părți care speră că cineva rămâne aproape.
Ce legătură au părțile interioare cu brandul personal?
Mai multă decât pare la prima vedere.
Când îți construiești un brand personal, tensiunile interioare se simt repede. Poate ai o abordare caldă, dar comunicarea ta pare rigidă. Poate ai o muncă profundă, dar o explici în formule prea generale, de teamă să nu pară „prea mult”. Poate ai un diferențiator real, dar îl netezești atât de mult încât brandul tău ajunge corect, cuminte și ușor de uitat.
Aici se vede cât de mult contează alinierea dintre ce ești, ce alegi să arăți și ce simt oamenii când intră în contact cu tine.
Aici psihologia aplicată în brand devine extrem de valoroasă.
Brandingul nu este terapie. Dar un proces bun de branding atinge inevitabil întrebări de identitate:
- Cine sunt eu ca profesionist?
- Ce vreau să transmit?
- Ce vreau să rămână în oameni după ce interacționează cu mine?
- Care este partea din mine care poate deveni vizibilă fără să mă simt expus în exces?
- Ce din parcursul meu merită integrat, nu ascuns?
Poate că aici este una dintre cele mai importante lecții din dialogul cu Otilia: nu toate părțile tale trebuie puse în vitrină, dar toate au nevoie să fie cunoscute.
Pentru că ce nu cunoști în tine ajunge, de multe ori, să se vadă oricum în business: în felul în care vinzi, în felul în care răspunzi la feedback, în felul în care alegi cuvinte, culori, colaboratori sau contexte. În felul în care apari. Sau în felul în care te ascunzi.
Când rebrandingul personal devine o reașezare de identitate
În conversația cu Otilia, am ajuns la un punct important pentru orice om care își construiește un brand personal: momentul în care imaginea veche începe să nu te mai încapă.
Otilia mi-a spus că a început să se gândească serios la ea ca la un brand personal în perioada în care purta încă un nume public cu care nu se mai simțea complet aliniată. Oamenii o știau într-un anumit fel, o percepeau printr-o identitate construită în timp, doar că în interiorul ei lucrurile se mișcau deja în altă direcție.
Asta se întâmplă des în brandurile personale.
Din exterior, pare că ai nevoie de un logo nou, de alte culori, de un website mai actual. Și da, uneori ai nevoie și de toate acestea. Dar primul semn al unui rebranding adevărat apare, de obicei, mai devreme: în senzația că felul în care te prezinți lumii nu mai spune suficient de bine cine ești acum.
La Otilia, direcția nouă se simte clar. Parentingul și trauma rămân părți importante din parcursul ei profesional. În același timp, ea se așază tot mai mult în zona relațiilor și atașamentului.
Poziționarea ei începe să capete o formă coerentă:
Otilia lucrează cu părțile psihicului așa cum apar ele în relații.
Dintr-o dată, parentingul, trauma, atașamentul, adolescenții și relațiile nu mai par direcții separate. Toate devin expresii ale aceluiași teritoriu profesional: felul în care părțile noastre caută siguranță, apropiere, libertate, iubire sau protecție.
Pentru mine, ca om de branding, acesta este un exemplu foarte bun de poziționare care ajută omul să-și vadă mai clar firul roșu.
Pentru că uneori problema unui brand personal nu este lipsa de valoare. Este faptul că valoarea se exprimă în prea multe direcții, fără o propoziție centrală care să le țină împreună.
Poziționarea bună face exact asta: nu taie din profunzime, ci îi dă direcție.
Velmar: o metaforă de brand între catifea și mare
În cazul Otiliei, numele Velmar poartă foarte bine această schimbare.
„vel” vine de la velvet, catifea, iar „mar” de la mare, de la ocean.
Catifea și mare.
Mi s-a părut o metaforă foarte potrivită pentru felul ei de a lucra.
Catifeaua vorbește despre blândețe, apropiere, textură, mângâiere. Despre felul în care creezi un spațiu în care omul se poate așeza fără să se simtă judecat.
Marea aduce profunzime, mișcare și necunoscut. O lume dedesubt, cum spunea Otilia. Acea lume interioară în care trăiesc părți pe care nu le cunoaștem mereu, dar care își fac treaba în noi, chiar și fără să ne dăm seama.
Blândețe la suprafață, adâncime dedesubt
Și aici apare o lecție importantă pentru tine, dacă îți construiești un brand personal: un nume, o metaforă, o culoare sau un simbol au forță doar atunci când sunt legate de o realitate interioară.
Aici brandingul devine un fel de traducere: între interior și exterior, între cine ai devenit și ce înțeleg ceilalți despre tine, între profunzimea muncii tale și primele câteva secunde în care cineva decide dacă rămâne sau pleacă.
De ce contează gesturile comunitare pentru brandul tău
Otilia vine la Alba Iulia să vorbească despre adolescenți și părinți, iar implicarea ei susține și o cauză comunitară. Asta spune ceva despre felul în care un specialist poate contribui dincolo de propria practică.
Nu trebuie să construiești singur o bibliotecă pentru ca sprijinul tău să conteze. Poți să participi la un eveniment. Poți să aduci expertiza ta într-un context care strânge oameni. Poți să dai mai departe o idee. Poți să creezi conversații care ajută o comunitate să se miște.
Pentru tine, ca antreprenor sau specialist, aceasta poate fi una dintre cele mai aplicate forme de responsabilitate socială: să începi de unde ești, cu ce ai deja.
Concluzia colorată: psihologie, branding și identitate
Psihologia te ajută să înțelegi ce se întâmplă în interior. Brandingul te ajută să exprimi coerent ce ai înțeles.
Otilia lucrează cu părțile sufletului, așa cum apar ele în relații. Eu lucrez cu felul în care identitatea unui om sau a unui brand ajunge să fie văzută, simțită și recunoscută de ceilalți.
Două domenii diferite la suprafață, dar foarte apropiate în profunzime. Pentru că ambele pornesc din nevoia omului de a fi înțeles.
Dacă îți construiești un brand personal sau un business bazat pe expertiza ta, lecțiile sunt foarte concrete.
Un brand personal bun începe cu felul în care îți înțelegi propriul drum.
Poziționarea bună te face mai ușor de înțeles, fără să te micșoreze.
Părțile tale interioare se văd în felul în care comunici, conduci, vinzi și construiești relații.
Marketingul sănătos îți traduce profunzimea în limbaj clar.
Implicarea în comunitate devine puternică atunci când este o extensie firească a valorilor tale.
Iar atunci când imaginea veche nu te mai încape, poate că nu ai nevoie doar de un logo nou sau de o paletă cromatică diferită. Poate ai nevoie de un rebranding personal care să țină cont de cine ai devenit. Un proces în care nu te reinventezi de dragul noutății, ci te reașezi mai aproape de tine.
Dacă ești psiholog, terapeut, coach sau specialist și simți că felul în care comunici nu mai exprimă suficient de clar cine ești astăzi, poate că primul pas nu este să alegi o culoare. Poate că primul pas este să descoperi firul roșu al muncii tale.
Acolo începe, de multe ori, un brand personal care se simte viu, coerent și adevărat.