Povestea logo-ului meu atipic

Și cum te poți inspira din ea pentru brandul tău

Despre încăpățânare, strategie și cum am ajuns la un logo care mă reprezintă complet.

Paradoxal, ca graphic designer, mi-a luat ceva până să accept ideea că am nevoie de un logo. La început, nu am vrut niciun semn, nicio semnătură vizuală. Nu, nici măcar una mică, discretă, scrisă de mână.

Motivul? Încăpățânare – una care, în apărarea mea, avea totuși o logică în spate. Eram un brand personal într-o perioadă încă fragilă. Voiam să fiu percepută exact așa cum sunt: o singură specialistă – nu o agenție, nu un studio, nu un hub de design. Fără echipă, fără planuri de expansiune. Doar eu. Lipsa unui logo părea cea mai uşoară modalitate prin care să exprim toate aceste lucruri și să mă poziționez așa.

În plus, nu voiam să lansez un semnal prematur despre ce urmează să devin. Atâta timp cât nu aveam înțeleasă direcția completă a brandului meu, preferam să nu spun nimic vizual. Fără logo, nu lăsam loc de interpretări. Eram eu și atât. Dar cu toate astea, aveam (și am în continuare) o mascotă. Doar că, în timp, ea a ajuns într-un plan secund, de accent. Nu mai este primul element al brandului.

Chiar și prietenii din comunitatea Librăria de Design, comunitate unde facem și brainstorming împreună, îmi spuneau că ar trebui să am un logo. Eu? Am rămas la NU. Ferm. Aliniat cu mine. Fără compromisuri.

Ce ar fi însemnat absența unui logo pentru strategia mea de brand personal

PRO:

✔️ Claritate în poziționare: transmiteam că eram o persoană, nu o entitate colectivă.
✔️ Flexibilitate: puteam să experimentez și schimb direcții fără să trebuiască să revin la un simbol fix.
✔️ Evitarea clișeelor: încă un designer cu un logo „cool” ar fi fost prea previzibil.

CONTRA:

❌ Lipsa unei semnături vizuale: aș fi fost greu de recunoscut în online.
❌ Inconsistență vizuală: nu aveam un element unificator, distinctiv.
❌ Dificultate de memorare: numele meu e lung și greu de reținut, nu ajută ca reper vizual.

Momentul de cotitură: am sau n-am logo de brand personal?!

Primul moment de cotitură? Când am început să lucrez la site-ul nou. Acum construiam public, conștient, coerent, asumat. A fost prima dată când am simțit puternic (deși nu-mi plăcea să recunosc) că lipsa unui logo era o problemă funcțională.

„Ana, recunoaște, cam ai nevoie de o semnătură grafică…”

Bine, dar eu, în continuare, nu voiam „doar un logo”. Voiam ceva cu suflet. Emoție. Culoare. Ceva ce să fie despre mine.

Am simțit să am un logo. Dar altfel

Normal că am trecut, și eu, prin faza de „vreau să reinventez roata”. Dar strategul din mine s-a pus la masă și mi-a spus blând și ferm: nu e cazul.

Ce înseamnă un logo „altfel”? Poate fi:

• un logo care nu e reprezentat doar inițialele tale într-un font fain
• un logo care spune o poveste fără cuvinte – adică fix ce noi, designerii, explicăm clienților: nu facem doar un logo, ci o identitate complexă de brand care cuprinde, printre altele, și un logo.

Ideile aparent crețe duc la… un logo creț

Iar în cazul meu, logo-ul este o creață. Colorată. Cu emoții. Cu o față, nu doar cu cârlionți. Cu expresivitate. Cu tot ce sunt eu și ce vreau să transmit: emoție, umanitate, autenticitate, nu perfecțiune.

Ce câștigi când îți asumi să ai un logo diferit? Un logo „creț” (reinterpretat, neconvențional, care nu urmează regulile clasice ale brandingului) te ajută să fii memorabil. Te face uman. Nu mai ești doar un alt profesionist care urmează regulile brandingului. Ești un om cu o identitate proprie, recognoscibilă și autentică. Pentru mine, alegerea logo-ului actual a fost o formă de auto-recunoaștere.

Cajva, designerul fără de care logo-ul meu creț poate n-ar fi existat

Procesul meu de a ajunge la acest logo nu ar fi fost complet fără ajutorul lui Cajva, unul dintre designerii și prietenii din Librăria de Design.

La un moment dat, simțeam că sunt atât de prinsă în propriile gânduri, încât nu mai vedeam limpede. Era o nebuloasă: aveam o grămadă de variante, de schițe, de direcții. Și totuși, nimic nu mi se potrivea cu adevărat. Lipsea ceva.

Eram blocată între „nu vreau să am un logo doar de dragul de a bifa asta” și „simt că trebuie totuși să fie ceva acolo care să mă reprezinte”.

Simțeam că el, Cajva, e omul potrivit: ne știm și am lucrat împreună în cadrul comunității. Îi admir stilul, sensibilitatea, umorul, dar mai ales profunzimea. E genul de designer care nu face doar grafică – face artă.

Într-o zi, i-am cerut ajutorul: „Uite, asta e povestea, aici e strategia. DAR astea sunt fricile mele…”

Cajva? Foarte drăguț, m-a ascultat până la capăt, a analizat tot ce i-am prezentat (inclusiv fricile personale legate de logo) și mi-a răspuns: „Ana, n-ai nevoie de ajutorul meu decât parțial. Tu ai deja tot fundamentul necesar.”

„Problema ta nu e una de direcție, ci e una funcțională”

A PUS PUNCTUL PE I – dovadă clară că până și un graphic designer cu o abordare ancorată în strategie și psihologie are nevoie să i se pună oglinda în față, la fel cum și terapeuții merg la terapie.

În acea întâlnire, Cajva m-a ajutat să aduc la viață logo-ul pe care îl vezi.

Mi-a arătat ceva ce era foarte clar în fața mea, dar nu reușeam să văd de una singură: identitatea mea era deja acolo, doar că avea nevoie să fie așezată, curățată rafinată, nuanțată. Acea întâlnire a fost mai mult decât un proces de design: fost un proces de sprijin real, profund și clarificator. Un parteneriat revelator.

Fără el, probabil că aș fi rămas într-un loop de schițe fără final :))) Lăsând gluma la o parte, cine știe cât ar mai fi durat să ajung la un rezultat concret… și poate că nici nu ar fi fost așa bun. Alături de Cajva, mi-am creat semnătura perfectă.

Iată dovada clară: și graphic designerii cu o abordare ancorată în strategie și psihologie au nevoie, uneori, de specialiști care să le pună oglinda în față, la fel ca terapeuții care merg la terapie. Și pentru noi e greu să vedem eticheta de pe borcan… atunci când ne aflăm în interiorul borcanului 🙂

Concluzie colorată

Logo-ul meu nu e „doar un logo” – ceva ce am bifat pentru că „trebuie”. Este o formă de exprimare a personalității și experienței mele profesionale. E o semnătură care mă face să mă simt liniștită. Reprezentată. Înrădăcinată. Este exact ce trebuie acum.

Parcă mi s-a luat o piatră de pe suflet: am resimțit multă presiune să am o identitate. În plus, pe lângă încăpățânarea de tipul „nu vreau, nu am nevoie, lasă-mă să fiu atipică”, odată ce am conștientizat că și strategia îmi cerea așa ceva, procesul a fost unul destul de lung. Și tocmai de aceea, acum mă simt și mai ușurată că am ceva ce ADOR 💜

Logo-ul meu e despre mine, dar mai ales despre drumul pe care l-am parcurs până la mine. Nu a fost ușor, dar e al meu.

Și poate fi despre tine, dacă ți-l asumi. Nu orice designer/om/brand personal are nevoie de un logo. Dar dacă simți că și tu ai nevoie de unul, dă-i o formă care să-ți semene. Nu te grăbi. Nu copia. Alege să fii, nu să pari. Şi dacă nu eşti designer, cere ajutor unui specialist cu o abordare umană, strategică, ancorată în psihologie. 🙂

Uneori, claritatea vine abia după ce lași pe altcineva să-ți țină oglinda.